Camere de inhalare

La ce folosește o cameră de inhalare?

Un inhalator presurizat eliberează medicamentul într-o fracțiune de secundă, cu viteză mare. Dacă pacientul nu inspiră exact în acel moment, o parte importantă din doză se lovește de peretele posterior al faringelui și este înghițită, nu inhalată. Camera de inhalare rezolvă ambele probleme: încetinește jetul, lasă particulele mari să se depună pe pereții tubului și menține aerosolul suspendat câteva secunde, timp în care pacientul poate inspira liniștit, în ritmul lui. Rezultatul practic este o proporție mai mare de medicament ajuns în căile respiratorii mici și mai puțin depus în gură, deci și mai puține efecte locale, cum sunt candidoza orală și răgușeala după corticoizi inhalatori. Modelul antistatic PM31, la 89 RON, este construit astfel încât încărcarea electrostatică a pereților să fie redusă — un detaliu care contează, pentru că electricitatea statică atrage și fixează particulele de medicament pe plastic, scăzând doza care ajunge la pacient.

Cum se folosește corect, pas cu pas?

Tehnica decide cât medicament ajunge efectiv în bronhii. Scoate capacul flaconului, agită-l și montează-l în orificiul camerei. Expiră complet în afara dispozitivului, apoi pune piesa bucală între dinți și strânge bine buzele în jurul ei, sau aplică masca peste nas și gură dacă folosești varianta cu mască. Apasă flaconul o singură dată și inspiră lent și adânc, apoi ține respirația circa zece secunde, cât permite pacientul, și expiră liniștit. La copiii mici sau la pacienții care nu pot face un inspir profund, se respiră normal prin cameră timp de cinci-șase cicluri respiratorii după fiecare puf. Regula pe care o încalcă aproape toată lumea: nu se apasă două pufuri odată, pentru că particulele se aglomerează și se depun pe pereți. Se așteaptă circa treizeci de secunde între doze, iar după corticoizi inhalatori se clătește gura cu apă.

Cu ce inhalatoare este compatibilă și cum aleg interfața?

Camera de inhalare este proiectată pentru inhalatoarele presurizate dozate, adică pentru inhalatoarele clasice cu flacon metalic și piesă din plastic. Nu se folosește cu inhalatoarele cu pulbere uscată, care funcționează prin inspirul rapid al pacientului și ar rămâne fără efect într-un tub de expansiune, nici cu nebulizatoarele, care au propriul circuit. Verifică întotdeauna dacă orificiul de intrare al camerei acceptă flaconul pe care îl folosești, pentru că formele pieselor de plastic diferă între producători. La interfața cu pacientul, alegerea se face după vârstă și cooperare: piesa bucală este mai eficientă, pentru că evită filtrarea nazală, și se folosește de la momentul în care copilul poate ține buzele etanș în jurul ei, în general după vârsta de patru-cinci ani. Masca este obligatorie la sugari și copii mici și trebuie să acopere nasul și gura, aplicată fără spații laterale.

Cum se curăță și cât timp se folosește?

Curățarea are un rol direct asupra dozei, nu doar asupra igienei. Camera se demontează și se spală cu apă caldă și câteva picături de detergent lichid de vase, se clătește o singură dată, apoi — și acesta este pasul esențial — se lasă să se usuce la aer, în picioare, fără ștergere cu prosop. Ștergerea reîncarcă pereții cu electricitate statică și reduce cantitatea de medicament disponibilă la următoarea utilizare, chiar și la modelele antistatice. Frecvența recomandată este de una-două ori pe săptămână la utilizare zilnică, plus imediat după orice episod infecțios respirator. Nu se fierbe și nu se pune în mașina de spălat vase decât dacă producătorul o permite explicit. Verifică periodic supapa, dacă modelul are una, și starea inelului de etanșare al piesei bucale: o supapă lipită sau o mască fisurată înseamnă doză pierdută. Dispozitivul se înlocuiește când plasticul devine opac, fisurat sau deformat.