Cardiotocograf

Ce face un cardiotocograf și când se folosește?

Aparatul înregistrează în paralel două informații care, împreună, arată cum tolerează fătul sarcina și travaliul: frecvența cordului fetal, captată cu un transductor cu ultrasunete așezat pe abdomen, și activitatea contractilă a uterului, măsurată cu un transductor de presiune. Traseul rezultat permite corelarea unei modificări de ritm cu momentul contracției, ceea ce este esențial în interpretare. Se folosește în urmărirea sarcinilor din trimestrul al treilea, la testul de non-stres, în sarcinile cu risc, în monitorizarea travaliului și la internare, înainte de o decizie obstetricală. Nu este un aparat de screening la orice consultație, ci un instrument de monitorizare, cerut de protocol în situații precise. Pentru un cabinet de obstetrică, o maternitate mică sau o sală de naștere, este echipamentul care oferă documentul obiectiv pe care se sprijină decizia clinică. Interpretarea traseului rămâne însă un act medical, pe care aparatul nu îl înlocuiește.

Ce diferență există între Smart 1 și Smart 3?

Diferența de aproximativ 4.600 RON dintre Monitor fetal CTG Smart 1 (6.570 RON) și Monitor fetal Smart 3 (11.176 RON) se reflectă în nivelul de echipare, nu în principiul de funcționare. Înainte de comandă, verifică în fișa fiecărui produs punctele care schimbă practic modul de lucru: numărul de canale pentru cordul fetal, adică dacă aparatul poate urmări o sarcină gemelară, tipul și dimensiunea afișajului, existența unui înregistrator pe hârtie și lățimea hârtiei folosite, memoria internă pentru trasee, posibilitatea de conectare la un calculator sau la un sistem de arhivare, precum și transductorii incluși în pachet. Alege în funcție de volumul real de activitate: pentru un cabinet cu câteva monitorizări pe săptămână, modelul de bază este suficient; pentru o unitate care lucrează zilnic și are nevoie de arhivare, varianta superioară se amortizează prin timpul economisit.

Cum se întrețin transductorii și consumabilele?

Transductorii sunt cea mai scumpă și cea mai fragilă parte a aparatului, iar majoritatea defecțiunilor vin din manipulare. Nu se scapă pe jos, nu se trag de cablu pentru deconectare și nu se imersează în apă. După fiecare pacientă, gelul se îndepărtează complet cu o lavetă moale, pentru că gelul uscat pe suprafața transductorului degradează contactul acustic și, în timp, materialul. Dezinfectarea se face prin ștergere, cu soluții compatibile, fără alcool concentrat și fără produse abrazive. Centurile elastice se spală separat și se înlocuiesc când și-au pierdut elasticitatea, altfel transductorul alunecă și traseul devine plin de artefacte. La aparatele cu înregistrator, folosește hârtia recomandată de producător: un tip nepotrivit lasă depuneri pe capul termic. Verifică periodic cablurile la ieșirea din carcasă, zona în care se rup cel mai des. Un transductor lovit sau cu cablul deteriorat se înlocuiește, nu se folosește mai departe.